Despre prietenii pentru care multi oameni nu mai sunt demni
Din pacate, “inundatiile de vara” devin o obisnuita a verilor, in Romania. Si,
1) oricat de rau imi pare de acei nefericiti care au pierdut tot si
2) oricat de mandru sunt cand vad exemple emotionante de altruism (puscariasii isi doneaza painea), de omenie (satenii din Rast - Dolj, loviti si ei acum ceva timp de furia apelor, aduna grau pentru a-l trimite in Moldova), de curaj (militarii / jandarmii care fac eforturi imense sa salveze ce sa mai poate salva)
… nu pot sa nu ma intreb, oare nu e vina noastra, a tuturor, pentru ce se intampla?
Oare (mai) stim noi ce inseamna prietenia fata de natura? Se defriseaza la marea intamplare. Animalele salbatice sunt alungate din habitatele lor naturale. Efecte: pamantul o ia la vale peste casele oamenilor, iar ursii coboara in centrul Brasovului si omoara oameni (ca tot e nou subiectul).
Oare mai suntem noi demni de prietenia pe care natura inca ne-o arata?
Iata un exemplu de prietenie a naturii fata de om. E un ad (“Save trees. Trees save”) pe care l-am gasit pe green-blog.org:
Si iata un exemplu de prietenie a unui animal (si nu a unui “pet” oarecare, ci a unui leu) fata de om:
Ca sa inchei cu intrebarile retorice: mai stim noi ce e prietenia fata de natura?
(3 voturi, medie: 5 din 5)
Loading ...
este din ce in ce mai evident faptul ca nu prea ne mai pasa de natura, la modul general. fiecare “contribuim” la distrugerea naturii… cred ca e nevoie de multi ani de acum incolo pentru a invata sa pretuim ceea ce ne inconjoara….
filmuletul aproape m-a facut sa plang…
e foarte adevarat, nu stim sa pretuim natura dar inca nu e prea tarziu sa ne trezim!
Nu prea stiu cand ne-a pasat de natura in ultimele (mai multe) secole. Oare atunci cand plecam la vanatoare de vulpi de placere sau cand am scapat de mare parte din Codrii Vlasiei sau ai Babadagului ca sa avem… teren agricol pe care sa-l lasam acum “sa se odihneasca”, ca nu e rentabila agricultura pe loturi mici? Nu cumva acum doar incepe sa ne doara si de-asta am devenit ecologisti? Nu cumva ne intereseaza natura pentru ca ne e teama sa n-o luam peste ochi prea tare, eventual ca specie?
Altfel, cati sunt interesati de numarul in scadere al leoparzilor zapezilor? Intrebarea urmatoare cred ca vine natural multora: si unde spuneai ca traiesc leoparzii astia, cu ce se ocupa ei? In Asia. Mai sunt vreo 7000 in total. A, in Asia? Aham. Si eu ce sa le fac?
Dar cand vine vorba de fiinte ca albinele melifere (se pare ca 1/3 din mancarea americanilor se datoreaza albinelor, indirect, ca agenti in polenizare) imediat apar oameni interesati de cauzele disparitiei lor in masa in State, in Franta sau Cehia si de ce putem noi face ca sa nu mai moara pe capete si cum dintr-odata suntem de acord sa o mai rarim cu pesticidele si ingrasamintele ne-naturale, ca sa-si intareasca albinele sistemul imunitar afectat.
Dragut cum ne intereseaza, de fapt, sa conservam/ajutam natura doar acolo unde avem neaparat nevoie de ea, ca sa nu ni se intample ceva rau. Altfel, Dumnezeu cu mila, doar exista dintotdeauna specii pe cale de disparitie. Numai sa nu fim noi, oamenii, printre ele.
Dar când ne-a păsat nouă vreodată de ceea ce este în jurul nostru? Ne-am dezvoltat frumos… ne pasă de ceea ce se întâmplă în interiorul casei noastre şi atât. Dar stăm după perdea să murim de grija altuia. Dacă ‘privitul’ s-ar numi ‘păsare’ am fi un popor de intrat în Cartea Recordurilor, atâţia reprezentanţi păsători am fi…
oamenii au ochi sa vada si minte sa priceapa. omul intelege ca are nevoie de natura
acest rationament isi pierde logica atunci cand apar banii. atunci se defriseaza, se deverseaza, se ingroapa si restul.
o mana semneaza bugete
o mana vorbeste de responsabilitate
pana la momentul in care pe actele semnate nu vor fi ambele maini sansele de reusita sunt, sincer, mici
codrul e frate cu romanul, corect? pai atunci cand tai codrul - deci iti omori fratele - nu e normal sa suporti consecintele? din pacate, asta facem cu totii acum: suportam consecintele unor crime savarsite de noi toti. mai avem putin si culoarea verde o sa dispara cu totul din peisaj.
nu ne mai pasa numai de banii castigati, si ca rasplata respiram aerul poluat si ne imbolnavim iar pana la urma tot dam banii-pe care mai devreme ne munceam sa ii castigam- ii dam pe medicamente sa ne tratam… dar e cam tarziu ca nu ne gandim la copii nostri si dupa ceva vreme ne intrebam oare de ce sufera de diferite boli de la varste fragede…