Mi-am amintit de Sterian
Vreau sa impartasesc cu voi o melodie care pentru mine are intotdeauna un efect tonifiant:
Amintiri cu haiduci - Valeriu Sterian
Si pentru ca tot vorbim de Sterian, remember …
Sa ma anuntati si pe mine cand auziti ca vreun “artist” roman, in 2008, va mai lansa ceva care sa ajunga macar la genunchiul acestor melodii …







De câţiva ani nu mai aud decât aceleaşi linii melodice standardizate pe calculator, iar puţinii “artişti” români care mai ştiu câteva acorduri la chitară le vor modifica ulterior sunetul pur tot pe calculator. În era digitală nu se “va mai lansa ceva care sa ajunga macar la genunchiul acestor melodii …” pentru că aproape nimeni nu mai apreciază felul în care sună o chitară clasică. Dacă nu îţi distrug neuronii nişte bătăi sacadate “in the house”, sau, în cazul în care există şi versuri, nu auzi vreunul “fără număr”, “n-ai valoare!”
şi să vă luaţi gândul de la a sensibiliza o generaţie de “artişti” a căror “muzică” vorbeşte o limbă golită de sentimente, manelizată..
Aşadar, ce vreţi să spuneţi, domnule Balaci, că “operele”/”capodoperele” “artiştilor” români actuali nu se ridică la genunchiul acestor melodii, când producţiile muzicale de astăzi sunt dictate de către tânăra generaţie? Cea cu care dumneavoastră încercaţi să creaţi o legătură comunicaţională cât mai completă? Eu zic să faceţi puţin “clubbin’
Serios vorbind acum, mă întristez când în jurul meu majoritatea îşi astupă urechile la auzul lui Valeriu Sterian, Nicu Alifantis, Phoenix… dacă în materie de muzică te-a educat MTv-ul şi nu părinţii care au crescut însufleţiţi de astfel de melodii, nu o să apreciezi în veci o melodie cu haiduci, flinte, ciocoi (”ce-s alea?”), o melodie pe care mie îmi place foarte mult să o cânt la chitară.. aşa amatoare cum sunt.