Episodul 2 al vizitei in SE Transilvaniei - Ziua cea lunga
Sa continuam filmul vizitei pe care am facut-o in SE Transilvaniei cu reprezentantii Orange (apropo, ati vazut ca au lansat raportul de CSR pe 2006?)
A doua zi (sambata 08.09) a inceput in forta. Cel putin pentru mine care nu am un obicei in a manca de dimineata. De data asta, la 8 si ceva, eram in fata unei mese extrem de bogate.
La 9 si-un pic ne urcam in autocar. In vreo 7 minute treceam granita dintre judetele Brasov si Mures. Mergeam la Saschiz. Ne-au insotit reprezentantii Fundatiei Adept. Frumos Saschizul. Mai mare decat Crit. Casele parca mai “conservate” chiar daca fix in centrul comunei e o cladire care sta sa cada.
Am vizitat sediul Fundatiei Adept. O casa veche saseasca pe care reprezentantii fundatiei o reconditioneaza. Am vizitat centru de informare pentru turisti pe care l-au infiintat chiar in sediul organizatiei.
La scurt timp dupa sosirea noastra a aparut si primarul comunei - Ovidiu Soita (foto). Seamana fizic cu unul din liderii partidului sau - Adriean Videanu. Ne-a invitat la Primarie si ne-am pus pe vorba in sala de consiliu. Ne-au vorbit Nat (foto) si John. Doi englezi, reprezentanti ai Fundatiei Adept. M-au uimit oamenii astia. Fiecare ne-a tinut cate o prezentare despre zona din SE Transilvaniei. E fascinant sa vezi 2 straini care
incearca sa te convinga de valoarea pe care o ai la tine in tara.
Tot la Primarie am cunoscut un alt personaj foarte interesant - nea Vaida (foto). Un batranel de vreo 70 de ani despre care localnicii spun ca ca e o adevarata enciclopedie ambulanta. Iti poate spune imediat unde are pamantul fiecare 
localnic, cate hectare a cumparat / vandut cutare sau cutarica.
Aaa, si am primit fiecare care un exemplar al “publicatiei” locale (foto).
Apropo … Daca va intereseaza. O casa se vinde in zona cu 15.000 de euro, iar hectarul de pamant cu vreo 2500 RON.
Dupa intalnirea de la Primarie ne-am propus sa punem mana pe lopeti si pe cazmale pentru
a monta niste scari pe cararea care ducea spre cetate. Cetatea (foto) e pe un deal de langa Saschiz. Zis si facut. Doar ca pana am ajuns la cetate s-a pus ploaia si a fost nevoie sa ne lasam pagubasi.
La pranz am mancat … Dar despre mancare v-am tot povestit. Acum va arat doar o fotografie :).
Dupa masa am plecat sa vedem cum se face painea in zona. Asta s-a intamplat acasa la viceprimar (foto). Edilul si-a primit musafirii cu vin de
butuc. Bun vin, nimic de zis. Dar parca tot nu e ca cel de la olteni …
Dupa paine am mers la un alt satean unde am degustat o gramada de gemuri / dulceturi.
Pentru ca se apropia seara, am luat drumul Critului. Am fost invitati la masa pe “mosia” doctorului veterinar din sat. El a concesionat cateva iazuri din zona si le-a populat cu puiet de crap. Asa s-a facut ca am mancat in mijlocul naturii. Linistea din zona nu era tulburata decat de sariturile crapilor din iazuri.
Dupa ce am mancat, gazda ne-a pregatit un foc de tabara. Eeee si … surpriza. Doctorul s-a dovedit a fi un artist desavarsit. Ne-a cantat la acordeon + voce pana spre ora 1 in noapte. Fabulos. Se vedea ca gazda noastra avea o anume “scoala a entertainment-ului”.
Iata o mostra:
“Familia noastra e muzicala
Suntem muzicanti de soi
Din zori si pana in seara
Cantam ca niste doage de butoi
Canta din gura mama si tata la trombon,
Bunica la vioara, bunicu-n saxofon
Sora mea Ancuta canta cu muzicuta
Iar eu sentimental faceam o doina din caval”
Vezi si episodul 1 al vizitei in Transilvania.
(2 voturi, medie: 5 din 5)
Loading ...
[…] Angajari « postul anterior […]
am intrat aici doar ca sa creez invidie:) vacantele copilariei mele s-au petrecut la Saschiz!sic!
PS> ma bucur ca si altora le place acolo, dar imaginati-va cum era cand sasii traiau cu sutele, pe acolo, iar traiul printre ei avea un parfum si mai aparte!
Esti o mare norocoasa. Imi aduc aminte cu zambetul pe buze de povestea pe care ne-a impartasit-o Johann (sper ca asa se scrie), fiul viceprimarului din Saschiz. Se spune despre el ca ar fi cel mai tanar sas neaos din localitate.
Asa s-a facut ca in timpul unui eveniment din Saschiz vine la el o domnisoara reporterita cu al ei cameraman in spate, proiectorul fixat in ochi si-l intreaba: “cum e sa fii ultimul sas”.
Lasand intamplarea la o parte, daca imi aduc aminte, nea Vaida spunea ca in Saschiz mai sunt cel mult 60 de localnici sasi. Sper sa nu ma insel.
60 de sasi? daca spune domnul Vaidasigan( asa il cheama in acte, lumea i-l prescurteazaz) asa o fi…stiu doar ca nu mai au popa sas, si vine cineva din satul vecin, o data la doua saptamani parca…
cum o fi sa fii ultimul sas mai avem mult timp sa aflam:))
Pe asta cu popa care “pastoreste” sasii din vreo 7 localitati am auzit-o si eu. Trist.