“Click” - intre viata profesionala si cea personala
Week-end-ul asta aveam chef de o comedie. Deschid laptop-ul, ma invart putin si gasesc “Click“, cu Adam Sandler. Nu auzisem nimic de film (chiar daca e din 2006), dar pe Sendler l-am mai vazut in niste comedii. Am zis ca asta cautam si … “play” …
Numai comedie n-a fost … chiar daca am ras cu pofta la 2-3 faze …
Filmul asta e pentru cei care petrec peste 60% din timp la birou. Va invit sa-l vedeti si apoi sa-mi spuneti daca “Merita?“.
Nu daca “merita sa vezi filmul”, ci daca “merita sa sa fii in pielea personajului principal”.
Iata si un paragraf dintr-un comentariu facut despre film, pe imdb.com:
“I know all of us want to have be financially successful,have that position etc but let me tell you one thing I’ve learned from this movie FAMILY comes first. No matter how good of a job it sounds or how much it pays off if it takes away from time with your families its NOT worth it because none of us are promised tomorrow and cherish every moment every second you have with them.”
Si daca mai aveti timp cateva minute, va recomand si site-ul filmului de pe sonypictures.com.
(1 voturi, medie: 5 din 5)
Loading ...
hmm…si io care credeam ca nu te dezlipesti de felini si antonioni
Interesanta tema, desi filmul mi se pare usor hollywood-ian. Mi-ar placea sa vad un fim European pe aceeasi tema. In ceea ce priveste “daca merita sa fii in pielea personajului principal”, cred ca fiecare isi stabileste prioritatile in viata. Desi, intr-o dinamica sociala atat de accentuata, intr-o societate plina de variabile, ar trebui sa existe si constante, iar eu vad familia ca o constanta, un punct de echilibru. Daca jobul te nemultumeste la un moment dat, e ok, sta in puterea ta sa il schimbi. Nu acelasi lucru poti spune despre famile, mai ales atunci cand sunt si copii. Intr-o forma sau alta, legatura asta e pe viata.
Pe de alta parte, cum poti sa-ti intretii familia fara un job care sa-ti permita sa traiesti decent? Pare un soi de cerc vicios creat de tipul de societate la care ‘’cotizam’’.
Citisem cu ceva timp in urma un interviu cu Octavian Paler, in care isi exprima indignarea fata de cat de ciudati sunt oamenii:” se plictisesc repede de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie din nou copii; isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait”. Cata intelepciune si cat de adevarat….
P.S.: Ca tot vorbeam de meserii, vazand cat de mult am postat, stii la ce ma gandeam, Marius? Oare nu exista posibilitatea sa existe o noua meserie?…. aceea de comentator de bloguri.. cu oportunitatea de a-ti alege blogurile pe care sa le comentezi?
Am uitat zambitorul:
Iti multumesc mult Raluca pentru ca mi-ai reamintit de cuvintele regretatului Paler.
Cat despre meseria de comentator pe blog-uri nu am auzit inca, dar daca va aparea, cu siguranta vei face multi bani. Si zambitorul