“Black PR” pentru “Black PR”
Citeam astazi un articol scris de Monica Cercelescu in Saptamana Finaciara. Va redau mai jos cateva fragmente din articol:
<< Thomas Achelis, membru in board-ul IPRA si presedintele fundatiei Forum for International Communications, a facut o declaratie care s-a vrut socanta, de mare impact pentru presa.
El a spus ca „...este o practica uzuala ca oamenii de PR sa-i plateasca pe jurnalisti, pe redactori ori pe editorii de presa pentru a publica informatii pozitive despre o anumita companie si despre produsele acesteia ori, pur si simplu, pentru a oferi drept informatii de interes public materiale oferite de-a gata de departamentele de PR. Si mai grav este ca unii dintre expertii PR care admit aceste practici s-au angajat, in calitate de membri ai unor asociatii profesionale nationale sau internationale, sa respecte coduri etice precum Codul de la Atena, Codul de la Lisabona si altele. Este surprinzator, sau poate nu, faptul ca nici macar institutii media importante nu sunt dispuse sa atinga acest cartof fierbinte“.
A mai spus si un lucru cu adevarat surprinzator pentru un om de PR cu state vechi in aceasta meserie: acela ca este „o practica uzuala“ coruperea jurnalistilor. Mai mult decat atat, domnia sa i-a acuzat pe altii de lipsa de deontologie intr-un mod cat se poate de neetic pentru profesia pe care o reprezinta, atunci cand i-a bagat pe toti PR-istii si pe toti ziaristii in aceeasi oala. Cat de deontologica poate fi o asemenea declaratie, aruncand o asemenea vina asupra confratilor caci, evident, „persoanele de fata se exclud“? >>
Acuze extrem de grave. Din pacate … gratuite. Poate totusi ar fi fost trecute cu vederea. Dar au fost facute de o persoana - membru in board-ul IPRA…
Cum ar veni, organizatorul PR Award ii acuza pe unii practicieni de PR din Romania de lipsa de etica. Dar cum se face ca tocmai dumnealui incalca flagrant un angajament pe care si l-a asumat (in calitate de membru IPRA) din Codul de la Atena?
Respectiv: Membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice NU vor: Transmite informatii care nu sunt bazate pe fapte stabilite si verificabile.
Si atunci ce ramane? Asa cum spunea Monica: “o declaratie care s-a vrut socanta, de mare impact pentru presa”?
Sau poate o polita de platit agentiilor de PR care nu vor sa se inscrie in concursul sau? Despre asta citeam ieri in Cotidianul (partener media al PR Award): “De participarea la PR Awards se feresc agentii cu vechime din Romania ca Premium PR, Free Communication, Image Promotion, Ogilvy PR si 2activePR, afirma surse din interiorul bransei“.
Si-atunci … va mai participa cineva la editia urmatoare a “Sarbatorii Excelentei in Comunicare”?!?







[…] De bine, de rau, “comunicatul” celor de la Prima TV si-a atins scopul (in definitiv a fost preluat “integral” de HotNews, nu-i asa? ). Si, in definitiv, nu acesta este cel mai rau lucru care se intampla in PR: nu cred sa existe vreun practician al Relatiilor Publice care sa nu se fi lovit macar o singura de data de “profesionistii PR” din cadrul agentiilor de advertising. De “conferintele de presa” organizate doar cu oamenii de la Vanzari. Si de rapoartele de evaluare (continand intotdeauna si termenul “free PR” - vai, ce “cool”!) in care se afirma ca, la cutare emisiune s-a vorbit despre “o mare companie producatoare de morcovi” (da, Clientule, era vorba de compania ta, chiar daca nu i s-a pomenit numele; da, Clientule, e “free PR”). Si asta nu este tot: Marius Balaci scrie despre declaratia din Saptamana Financiara lui Thomas Achelis, membru in board-ul IPRA si presedintele fundatiei Forum for International Communications: “Este o practica uzuala ca oamenii de PR sa-i plateasca pe jurnalisti”. […]
…si oamenii din PR au de platit o ipoteca.
Pentru ca tot e week-end, va recomand sa vedeti “Thank you for smoking” - http://www.imdb.com/title/tt0427944/
[…] “Black PR” pentru “Black PR” […]